Lumină-a ochilor mei, dor,
Tu căprior din plai ceresc,
Când pleci de lângă mine mor,
Când te apropii mă topesc!
Trăiesc arzând - și-n bucurie
Mă sting așa ca o făclie.
De sărutarea gurii tale
Se umple-al zării coviltir,
Ca de-o mireasmă de petale
Într-al pustiului ceair,
Și-nfiorezi blajine seri
Cu freamat lung de palmieri.
Ia seama, vânt de seară lin!
Prea-i umbli împrejur pribeag,
Și tremurând de lung suspin
Tu buzele-i săruti cu drag,
Și-n tainică îmbrățișare
Gropițele-i ispititoare!
Ah, mirosul de iasomie
Al frumuseții-mbătătoare,
Prin moalea pânză stăvezie
A hainei albe și ușoare.
Ah, trupul tânăr, de argint,
Ca piatra-n lună strălucind.
Ah, gustul gurii-amețitor
Și-al buzei trandafir de foc,
Și dragi obrajii-i vrăjitori,
Și mlădiosul lui mijloc.
Ah, ochii-i ca pierduți în vise
Pe după pleoapele închise!
Of, inimă, cum te vor pierde
Ispitele acestea toate
Făcute-anume să desmierde,
Comori adânci de nestemate!
Ia seama: cu săgeata-i blândă
Stă crunta dragoste la pândă!
fragment – O mie și una de nopți
