Nu te mai iau în seamă, inima mea, o, nu!
Poți să bați mai departe sau să te rupi în piept –
În ochii mei mâhnirea n-am s-o mai chem de-acu,
Și-n sufletul meu milă și dor nu mai aștept.
De-aș plânge pentru tine, o, inimă copilă,
Ce s-ar alege oare de tinerețea mea?
Cel ce privește-n ochii gazelelor cu milă
Să nu se plângă dacă, rănit, va-ngenunchea,
Voi colinda pământul și pulberea străină,
Pământul fără margini celui plecat pribeag –
Să-mi mântui tot ce-mi arde în suflet și suspină,
Tot ceea ce pe lume mi-a fost vreodată drag.
Voi înfrunta vitejii și triburile toate,
Voi strânge prăzi bogate de la învinșii mei,
Și plin de faimă iarăși mă voi întoarce, poate,
Să-ngenunchez dușmanii, să-nalț un nou temei.
O, inimă copilă, învață legea mare:
Că niciodată fiara nu-și dăruie oricui
Bogatele ei coarne, decât când ești în stare
Or s-o-ngenunchi, ori s-o răpui!
O mie şi una de nopţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu