Turturică
tristă, şi tu plângi ca mine?
Şi tu gunguri, oare, grelele suspine
Şi-nălţându-ţi ruga blândă spre Allah,
Ca şi mine-ţi tângui dorul: “Vai şi ah?”
Cine-ar
şti să spună dacă-n blându-ţi cânt
Râde
voioşia sau suspină-un gând?
Poate
plângi de dorul celui ce s-a dus
Şi
de multă jale care te-a răpus?
De-i aşa, suspină-ţi plânsul mai departe
Şi iubirea care inima ţi-o arde.
Eu mă rog de bunul lumilor părinte
S-o păstreze-n viaţă pe cea mai cuminte,
Pe cea mai frumoasă, cea pe care eu
Pururi voi iubi-o, suferind mereu.
Şi mă leg că-n suflet ea o să-mi rămână
Chiar şi-atunci când trupu-mi s-o schimba-n tărână.
O mie si una de nopti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu