Plângeam sfârşitul tinereţii mele,
Ci mi-am curmat suspinul ca să plâng
Durerea doar a despărţirii grele
De cel ce-aş vrea mereu la piept să-l strâng.
Ah, sufletului meu de-i pare-amară
Clipita morţii, nu-i că părăsesc
O viaţă de dureri, ci că plec iară
De lângă ochii celui ce-l iubesc.
De-aş fi ştiut că despărţirea vine
Şi că pe veci voi bate-un drum pribeag,
Aş fi luat drept hrană-atunci cu mine
Doar frumuseţea ochiului său drag!
O mie si una de nopti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu