Când păru-n noapte şi-l desface-n trei,
Pare că patru nopţi îşi dau temei;
Iar chipu-i chiar sub lună se arată,
Pare că două luni lucesc deodată.
Iar mâinile de n-ar avea brăţări,
Din mânecă ar curge ca un izvor spre mări!
Măreţ i-i spatele , vârtos clădit –
De pare că şi-ar cere pe măsură
Un trup şi-un mijlocel mai împlinit
Decât acela care îl îndură.
Pe amândoi la fel ne chinuieşte:
Pe ea – silind-o pururea să stea;
Pe mine pentru că mă şi-ndârjeşte
De-ndată ce gândesc un pic la ea.
Trei lucruri nu îngăduie-n iubire
Să spună da oricui, dintr-o privire:
Spaima de neştiut; sila de ce-i
De mult stiut; şi
frumuseţea ei!
O mie şi una de nopţi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu