Zăpada pielii tale, ah, fecioară,
Sub haina-ntunecată strălucind,
Și degetele tale mă-nfioară,
Și palmele-ți ce-n gândul meu le prind.
Și-mi pare că uimiții-mi ochi, deodată,
Văd mâna-ți albă cum, ca-ntr-o minune,
Închipuie prin aer, legănată,
O pasăre cu pene de cărbune.
fragment - O mie și una de nopți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu