O PRIMĂVARĂ, ÎN PLETELE IUBITEI MELE

Viață de om, la ce ești bună

Fără lumina celei dragi

Și fără de surâsul ei?

O, moarte, ia-mă tu, de vrei,

Să scap de-al chinului haraci

Și de osânda mea nebună!

             Iubiți ciraci,

             Când voia-bună

La umbra unui crâmg v-adună

Și dorul scapără scântei –

             Goliți pahar după pahar,

             Și umpleți-le iar!

O, primăvară, pune flori

În pletele iubitei mele

Și-nconjur-o ca alte ori

Cu volburi și cununi de stele!

Ah, primăvară, pune iar

              În sufletul ei jar!

Prietene, când sorbi licoare

Amară-nmiresmată, când

Privești vrăjit în depărtare

             Un sfânt pământ

             Și-l vezi în floare,

Numai livezi, numai izvoare,

Senin din zare până-n zare,

             Fii fericit de-al vieții har:

             Nu-i totul în zadar!

fragment - O mie și una de nopți