Jur pe surâsul gurii sale, şi pe obrazu-i fraged jur,
Şi pe săgeţile pe care privirea lui le-azvârle-n jur,
Pe şoldurile-i legănate, pe ochiu-i strălucind focos,
Mă jur! Şi jur pe albul frunţii şi păru-i negru mătăsos,
Şi pe sprâncenele-i cu care întregu-mi somn l-a alungat
Şi mi-e stăpân ce-mi porunceştea-i fi de-a pururea plecat;
Pe trandafirul feţei sale, pe puful ca un mirt în soare,
Pe zâmbetu-i mă jur, pe dinţii-i şiraguri de mărgăritare;
Pe gâtu-i ca o unduire, şi pe statura-i scrisă-n dor,
Pe rodiile date-n pârgă la pieptul lui strălucitor,
Mă jur pe coapsele-i rotunde ce tremură în mers trufaşe,
Pe amăgirea fără seamăn a şoldurilor lui gingaşe,
Mă jur pe pielea-i de mătase, pe tinereasca-i agerime,
Pe frumuseţea care-l scaldă cu apa ei în întregime,
Pe mâna-i darnică apururi, pe setea după adevăr
A limbii lui, pe spiţa-i naltă cu nesmintite aşezări;
Şi însuşi muscul, jur că nu e decât mireasmă-a gurii lui,
Şi că suflarea lui ca ambra sfinţeşte boarea vântului.
Nici soarele slăvit nu poate cu el să se asemuiască,
Iar luna-i doar o taietură din unghia-i vrăjitorească.
O mie şi una de nopţi
