PLÂNGEAM

Plângeam sfârşitul tinereţii mele,

Ci mi-am curmat suspinul ca să plâng

Durerea doar a despărţirii grele

De cel ce-aş vrea mereu la piept să-l strâng.

Ah, sufletului meu de-i pare-amară

Clipita morţii, nu-i că părăsesc

O viaţă de dureri, ci că plec iară

De lângă ochii celui ce-l iubesc.

De-aş fi ştiut că despărţirea vine

Şi că pe veci voi bate-un drum pribeag,

Aş fi luat drept hrană-atunci cu mine

Doar frumuseţea ochiului său drag!

O mie si una de nopti

CERESCULUI PĂRINTE

O, frate drag al meu, să-ți aperi

Plăpânda soră de ocară,

Tu-nfrunți acum în luptă cruntă

Vrăjmașu-acesta ca o fiară,

Venit asupră-ne năprasnic

Din cine știe care țară.

Cu ce-aș putea să-ți fiu de sprijin,

Decât rugându-mă fierbinte

Celui ce-mparte biruință

În lumi, cerescului părinte,

Și să-ți rămân pe veci aceeași,

Neprihănită și cuminte!

Dar soarta rea de te va smulge

Inimii mele, tu să știi

Că nu-i pe lumea asta țară

În care-aș mai putea trăi,

De-ar fi și ce-a mai mândră țară,

Scăldată-n mări de bogății!

Să știi că n-aș putea în urmă-ți

Să mai trăiesc o clipă doar.

Aceeași groază ne-ar cuprinde,

Același lut ne-ar fi talar,

Cum am trăit întreaga viață

Uniți la fel și-n moarte iar.

...

Stai, soră dragă, și privește

Ce va să facă brațul meu!

Căci dacă nu lupt pentru tine

Și mă-nspăimânt de orice greu,

La ce mai am un cal pe lume

Și atâtea arme port mereu?

De nu-nfrunt lumea să te apăr,

Ce rost mai am pe lume eu?

O mie si una de nopti

TURTURICĂ TRISTĂ

Turturică tristă, şi tu plângi ca mine?

Şi tu gunguri, oare, grelele suspine

Şi-nălţându-ţi ruga blândă spre Allah,

Ca şi mine-ţi tângui dorul: “Vai şi ah?”

Cine-ar şti să spună dacă-n blându-ţi cânt

Râde voioşia sau suspină-un gând?

Poate plângi de dorul celui ce s-a dus

Şi de multă jale care te-a răpus?

De-i aşa, suspină-ţi plânsul mai departe

Şi iubirea care inima ţi-o arde.

Eu mă rog de bunul lumilor părinte

S-o păstreze-n viaţă pe cea mai cuminte,

Pe cea mai frumoasă, cea pe care eu

Pururi voi iubi-o, suferind mereu.

Şi mă leg că-n suflet ea o să-mi rămână

Chiar şi-atunci când trupu-mi s-o schimba-n tărână.

O mie si una de nopti

ÎN NOPŢILE TRISTE

Privighetoare dulce,

O glasul tău ceresc

Cum seamănă cu glasul

Celor ce se iubesc!

Aveţi milă de bieţii

Îndrăgostiti! Ce vise,

În nopţile lor triste,

Cu chin şi-alean sunt scrise!

Atâta-s de cumplite

Mâhnirile lor toate,

Încât pare că, uite,

De jale peste poate,

Nu mai cunosc, sărmanii

Şi nu mai au în viaţă,

Decât nopţi fără tihnă

Şi fără dimineaţă!

Eu, de când am văzut-o

Pe cea care mi-e dragă,

Ca-n lanţuri mi se pare

Vieaţa mea întreagă;

Şi-astfel, în lanţuri grele,

Îmi pare cum că zale

De lanţuri nesfârşite

Din ochii-mi curg cu jale.

Şi strig: “Din ochii-mi iată

Cum zale grele curg,

Şi cum de-atâtea lanţuri
Legat cumplit mă-ncurc!”

Şi-aceste lanţuri, toate,

Sunt dragostea din mine.

Şi-a despărţirii jale

În lanţul ei mă ţine.

Comorile-ndurării

Din pieptu-mi s-au sfârşit;

Puterea mea întreagă

De mult s-a istovit.

Ah, dacă ar fi dreaptă

Amara-mi soartă rea,

M-ar aduna odată

Lângă iubita mea!

Schiloada mea făptură,

Să pot, când dinainte

I-oi sta iubitei mele,

Să-mi dezvelesc făptura,

Să vadă şi iubita

Cum chinul şi arsura

Mi-au supt puterea toată,

Şi cumu-s, de mâhnire,

De dor, de aşteptare,

De lunga despărţire!

O mie si una de nopti