CERESCULUI PĂRINTE

O, frate drag al meu, să-ți aperi

Plăpânda soră de ocară,

Tu-nfrunți acum în luptă cruntă

Vrăjmașu-acesta ca o fiară,

Venit asupră-ne năprasnic

Din cine știe care țară.

Cu ce-aș putea să-ți fiu de sprijin,

Decât rugându-mă fierbinte

Celui ce-mparte biruință

În lumi, cerescului părinte,

Și să-ți rămân pe veci aceeași,

Neprihănită și cuminte!

Dar soarta rea de te va smulge

Inimii mele, tu să știi

Că nu-i pe lumea asta țară

În care-aș mai putea trăi,

De-ar fi și ce-a mai mândră țară,

Scăldată-n mări de bogății!

Să știi că n-aș putea în urmă-ți

Să mai trăiesc o clipă doar.

Aceeași groază ne-ar cuprinde,

Același lut ne-ar fi talar,

Cum am trăit întreaga viață

Uniți la fel și-n moarte iar.

...

Stai, soră dragă, și privește

Ce va să facă brațul meu!

Căci dacă nu lupt pentru tine

Și mă-nspăimânt de orice greu,

La ce mai am un cal pe lume

Și atâtea arme port mereu?

De nu-nfrunt lumea să te apăr,

Ce rost mai am pe lume eu?

O mie si una de nopti