AM IUBIT …

Am iubit de când mă ştiu

Cerul verii străveziu,

Despletitele răchite,

Curcubeiele pe stânci

Ori pădurile adânci

Sub ger alb încremenite.

Mi-a fost drag pe bărăgane

Să văd fetele morgane

Ori pe crestele din munte

Joc de trăsnete rotunde,

Scurgerea cocorilor,

Pacea înălţimilor,

Semeţia pinilor

Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,

Floare roşie pe gură

Şi în inimă arsură,

În priviri zăpezi candide

Şi-n piept voci necontenite.

M-a înfiorat ades

Tot ce gândurile ţes

Pe al filelor polei

Dansuri repezi, legănate,

De pe arcuri înstrunate,

Săgetarea de idei ...

Toată-această măreţie

Ne-a fost dată din vecie ...

Nicolae Labiş

FLOARE DE TRANDAFIR

Ca să mă pedepsească-anume

M-au dus departe de cel drag,

Şi-n temniţă fără de nume

M-au surghiunit aici să zac.

De focul patimii amare

Sărmana inima mea arde,

Căci m-au gonit fără cruţare

De ochii îndrăgiţi departe.

M-au ferecat în turnuri nalte,

Zidite-ntre prăpăstii crunte,

De peste tot împresurate

Cu hăul apelor cărunte.

Oare-au voit astfel călăii

Să mă îmbete cu uitarea?

Ci dragostea-mi nu ştiu ei, răii,

Că a sporit cu depărtarea!

Şi cum să uit – când tot ce-n mine

S-a zămislit dintr-o privire

Spre chipul de lumini senine,

M-a înrobit cu-a lui iubire?

În chinuri trec zilele mele,

Şi-mi trec şi nopţile pe rând,

În focul gândurilor grele

Tot suspinând, tot aşteptând.

Ci şi aşa fără iubirea

Celui ce nu e lângă mine,

Tot îmi rămâne amintirea

Singurătatea să-mi aline.

O mie si una de nopti

PORUMBEL DE CODRU

Porumbel de codru,

Frate cu cei care

Se iubesc – primeşte

Trista mea-nchinare!

O gazelă blândă

Mi-e şi mie dragă,

Care cu-o privire

Dulce ca-ntr-o şagă,

Inima-mi străpunse,

Ca un junghi de fier,

De-am rămas să sânger

Pe pământ, stingher.

Dragostea îmi arde

Inimă şi gând;

Trupu-mi ca de boală

Zace suspinând.

Şi de-amar de vreme,

De când plâng pustiu,

Nu mai ştiu ce-i somnul,

Masa n-o mai ştiu.

Liniştea din suflet

Mi-a fugit departe

Numai de durere

Am pe lume parte.

Cum putea-voi, oare,

Fără ea, de-acum,

Bucuria vieţii

S-o mai aflu, cum?

Numai ea-i nădejdea

Sufletului meu,

Inima mea, dorul,

Visele-mi mereu!

O mie si una de nopti