Revăd din nou poiana primei amintiri –
Copilul care-am fost eu spre mine vine,
Vorbeşte rar, muşcându-şi buzele subţiri ...
-
Îmi placi. Dar eu
am să devin mai bun ca tine...
Şi mă priveşte cu o candidă trufie,
În jur se leagănă-al pădurii verde cerc,
Mă simt pătruns de-o-nlăcrămată duioşie
-
Copil prostuţ, tu
oare crezi că eu nu-ncerc?
Nicolae Labiş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu