Când doar de-i ating mâna în treacăt, câteodată,
Făptura mea întreagă tresare-nfiorată,
Iar simțurile-mi toate își pierd senina pace
Doar la această scurtă atingere – ce-aș face
De i-aș vedea-ntreg trupul, în care se îmbină
Dulci limpezimi de ape cu aur de lumină?
Nicio
mirare nu-i că, dintre forme,
Cele ce mă vrăjesc ca un descânt
(Oricât de grele-ar fi, de-ar fi enorme),
Cele rotunde sunt în primul rând.
Căci de privești, sus, veșnicele sfere
Ce se-nvârtesc în slăvi, strălucitoare,
Și tot ce e rotund; numai mistere
Și freamăt sunt, și vrajă, și mișcare...
fragment - O mie și una de nopți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu