Crezusem cândva că iubirea poate să fie cumpărată
Fie cu daruri scumpe, fie cu-o față minunată.
Și socoteam, sărac de mine, ce n-ar fi greu de dobândit,
Măcar ca inimi mult alese de dorul ei s-au prăpădit.
Ci iată că nu-i dăruiește celui îndrăgostit vreun ghes
Cu darurile ei preascumpe doar după ce și l-a ales.
Și-atunci aflai că nu se poate s-o dobândești cu
viclenii,
Și sub aripile tristeții trist capul mi-l adăpostii.
Și cuibul dragostei drept casă alesu-mi-l-am atunci,
Și-acolo-mi trec eu dimineața și seara iarăși, ceasuri
lungi.
fragment – O mie și una de nopți
P.S. - Sunt versuri ce reprezintă orice femeie care se
respectă, și nu aleargă după bogății deșarte, chiar dacă-i scrisă cu mult timp
în urmă, un adevăr care-i valabil, chiar și în zilele noastre!
foto - Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu