Smintitule, au tu nu știi
Că-n aburul din juru-ți joacă
Primejdia de-a nu mai fi?
Nu știi că-s ape care-neacă,
De-ncerci să intri-n vadul lor?
Și sunt unghere-n care, dacă
Ar vrea să calce-un muritor,
Tu cugeți să te-înalți, în zbor,
La stele-n cer, când lumea toată,
De-ar pune mână lângă mână,
Tot n-ar răzbate-n slăvi vreodată?
Cutezi, cu inima-ți păgână,
Să-mbrățișezi, fie și-un vis,
Vreo hurie – să-ți faci cadână?
Ia bine-aminte ce ți-am zis!
Altminteri, crocănind a moarte,
Asupra-ți, ca dintr-un abis,
Cu negre aripi, de departe
Veni-vor corbu-n stol, mereu,
Peste mormântul tău să poarte
Al spamei duh, rotind din greu!
fragment - O mie și una de nopți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu