E- abia un flăcăiaș, cu-un puf subțire
Ca o mătase pe obraji și-n barbă,
Dar celor ce li-i dat cu o privire
Ca pe un vis al cerului să-l soarbă
Le pare-un sprinten pui de căprior
Zburdând voios în jurul mamei sale
Și sufletele par răpite-n zbor
Și parcă-s bete când le iese-n cale
Cu fragezii-i obraji ca doi bujori
În care-nflăcăratul sânge arde,
Cu buzele-i ca un tihnit izvor
De miere dulce și fără de moarte.
Pe mine, cel ce viața mi-am legat
De frumusețea lui care mă pierde,
Pe mine-n veci de veci m-au fermecat
Șalvarii-i de culoare neagră-verde!
fragment - O mie și una de nopți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu