Ah, întrebați și noaptea! Să vă spună
Ea chinul meu și-al sufletului dor
Aleanul murmurând încet pe strună,
Tristețea care plânge-ncetișor!
Ah, întrebați și noaptea! Vă va spune
Că sunt păstoru-ai cărui ochi cu greu
Tot numără-n cer stelele nebune,
Iar pe obrajii-i lacrimi curg mereu.
Sunt singur pe pământ, deși-i fierbinte,
Ah, inima-mi, și plină de dorinți!
Ca o femeie-s, ce nu poate prinde
Lumina unei rodnice seminți.
fragment – O mie și una de nopți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu