Inimă, îmbată-te!
Ochi ai mei, de bucurie
Dănțuiți, că iacăt-o!
De icoana ei nurlie
Stă pierit, ca-n grea ispită,
Cel de care-i zămislită!
Pleoapele-i nu poate kohlul
Să le facă mai cărbune,
Iar privirea-i e pârjolul
Care sufletu-l răpune,
Ori un paloș de emir
Retezând ghiaurii-n șir!
Buzele-i, ah, sunt la gust,
Boabe moi de struguri, coapte!
Iar sărutul lor e must,
Ori desfăt muiat în lapte,
Ori sorbet de poame rare
Stors sub dulci mărgăritare!
Iată, falnici palmieri,
Frunzele când vi se-ndoaie
Fremătând în adieri
Strânse foaie lângă foaie,
Sunt ca părul ei bogat
Peste umeri revărsat!
fragment - O mie și una de nopți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu